Tot timpul e vremea bună pentru o înghețată!


    A venit toamna, surprinzător sau nu, într-un an tulbure, dar care ne-a adus alte trăiri, alte momente, alte emoții, de care ne-am bucurat la fel de intens. Și chiar dacă e toamnă, parcă încă este vară pe buze și în suflet, cum încă este soare pe cer. Eu iubesc primăvara, care este tot timpul mult prea scurtă, dar parcă și vara asta s-a dus prea repede și cu siguranța vom simți și toamna plecând grăbită la primul semn înfrigurat al iernii. Așa că, pentru melancolici și nu numai, am scris această poveste trăită intens și des într-o vară. 


    Ne întoarcem cu gândul în povestea noastră la aromele Italiei și zic cu gândul, pentru că tot ce vă scriem astăzi se desfășoară chiar aici la noi, în București. Cred că am mai povestit deja faptul că dacă m-ai întreba pe mine, C., care este mâncarea mea preferată nu aș ști ce să aleg, pentru că lista mea de „păcate” culinare este lungă. Dar dacă este ceva ce aș putea mânca oricând, vara, dar chiar și iarna, și la care nu aș renunța vreodată, aceea este înghețata sau gelato-ul. De unde și referirea la Italia, că doar acolo a fost inventat, nu? Mai multe despre istoria înghețatei cred că puteți descoperi și singuri, așa că noi o să ne pastram stilul de a vă povesti aromele descoperite și testate de noi, de-a lungul acestei veri toride. 


    Gelateriile artizanale au devenit la modă în ultimii ani și la noi, cu nume cu rezonanță mai mare sau mai mică. Și chiar dacă suntem departe de numărul gelateriilor din Roma, spre exemplu, avem și noi câțiva candidați buni. 


    Așa că o să începem povestea cu prima gelaterie din lista preferatelor noastre, un loc pe care l-am descoperit în vara acestui tumultos 2020, și anume, Friddi. Am testat în primul rând aromele mele preferate, fistic, cafea și caramel sărat, apoi nocciola, mango și trandafir, după care ciocolată neagră și banane, iar apoi cu o altă ocazie am testat afinele asortate cu trandafir și caramel sărat. Toate sunt bune, au variante vegane pentru cei interesați și un sortiment generos per total, dar putem spune că de la ei ne-au cucerit aromele de trandafir și afine, iar mai ales împreună sunt sublime. La fel de plăcută lângă o înghețată bună este o cafea de specialitate, ceea ce puteți găsi pe meniul Friddi sau un pahar de prosecco, dacă doriți să vă relaxați simțurile după o zi de muncă sau după o plimbare lungă. 


    Și la Sweetology am savurat o înghețată foarte bună, care ne-a amintit de cea din Bologna, dacă sunteți curioși găsiți povestea un pic mai în urmă. Așa că aș spune că poate aromele Sweetology sunt cele mai apropiate de gelato-ul pe care l-am savurat acolo, aroma fisticului și consistența cremoasă și ușor uleioasă ne-au cucerit și cred că este cel mai bun fistic savurat în București, până acum cel puțin. Dar ce ne-a plăcut la fel de mult a fost sorbeto-ul de mango super cremos pe care l-am imperecheat cu aroma Sweetology, grapefruit roz și Aperol. Au fost extraordinar de răcoritoare, aromate și delicioase, iar cantitatea generoasă. Bineînțeles că am testat de la ei și combinatia clasica de fistic, caramel sărat și cafea, dar cred că favorite raman fisticul, mango-ul și grapefruitul roz, surprinzător. 


    Cremeria Emilia este de ceva vreme pe piața românească și am putea spune că este cea mai populară gelaterie. Mai nou s-a rebrand-uit și se numește Gioelia. Înghețata este cremoasă și foarte gustoasă, am încercat fisticul, fructele de pădure și aroma „cremino”, iar „prăjitura” înghețată la ceașcă cu ciocolată albă și fistic este unul din cele mai bune deserturi pe care le-am încercat până acum, am testat-o și pe cea cu fructul pasiunii, răcoritor și aromat într-adevăr, dar întotdeauna fisticul este câștigător. 


    Gusto e passione este un loc nou, din câte știm noi, și spre marea noastră bucurie, este amplasat aproape de locul unde locuim, așa că nu puteam sa nu îl testăm. Și bineînțeles că ne-a plăcut tare mult. Am testat aromele de ciocolată neagră, fistic și arahide sărate și am fost impresionați de toate, fiind foarte cremoase și aromate, iar arahidele sărate extrem de savuroase în combinație cu cremozitatea și dulceața gelato-ului. De asemenea, fisticul a fost preferatul lui A. pentru consistența cremoasă, aromă și mai ales pentru că are bucățele de fistic în toată compoziția. Am mai testat fructele de pădure și caramelul sărat, dar probabil că în top vor ramane arahidele sărate și fisticul. Sperăm să păstreze aceste sortimente și să regăsim aceeași calitate și în viitor. 


    Și dacă tot am abordat subiectul meu culinar preferat, nu putem să încheiem fără a menționa și ce înghețată degustăm acasă. De obicei, cumpărăm înghețată neartizanală și după lungi testări am descoperit și aromele care ne aduc zâmbetul pe buze. Din categoria ceva diferit, dar gustos avem Häagen-Dazs și Ben&Jerry's, doar că pe a doua noi o numim mai degrabă prăjitură decât înghețată.  De la Häagen-Dazs ne-au plăcut mango-ul, dulce de leche și noul brownie macchiato, în timp ce de la Ben&Jerry's părerile sunt împărțite. A. preferă Karamel Sutra core, cu abundența sa de caramel, Peanut butter cups, care are o aromă intensă și plăcută de unt de arahide și Cookie dough. Iar eu aș devora întruna Chocolate fudge brownie sau Blondie brownie core, pentru îmbinarea perfectă a înghețatei cremoase cu brownie lipicios și senzațional de gustos.


    Din categoria gelato, există pe piața românească de câțiva ani deja, un brand care produce gelato italienesc, Siviero Maria, și care ne-a cucerit cu aromele de amaretti, fistic, tartufo bianco cu cafea sau ricotta și pere. Au o mulțime de arome interesante și gustoase, încât să satisfacă cele mai pretențioase gusturi. 


    Aș zice că tot timpul ar trebui să existe două, poate trei cutii cu înghețată în congelatorul fiecăruia dintre noi (sau măcar al nostru). Așa că vom continua să mâncăm înghețată chiar și iarna (mai mult eu decât A.) și vă dorim și vouă să o savurați cu aceeași intensitate și plăcere oricând vă este poftă. Iar noi vom continua să vă povestim experiențele noastre culinare, cu speranța că vă putem oferi un pic de inspirație și o mică doză de visare.


Comentarii