Experienta romana

Intamplarile de mai jos au avut loc inaintea primului blog despre pesto. Dar, dat fiind ca au fost memorabile, din punct de vedere culinar si nu numai, nu puteam sa nu le povestim.

In descrierea blogului, am spus ca ne place sa ne plimbam, iar anul acesta a fost unul foarte darnic si ne-a permis sa vedem multe locuri frumoase, unul dintre ele fiind orasul etern, Roma. Italia are o atractie pentru romani, poate datorita radacinilor latine sau poate, pur si simplu, pentru ca e frumoasa, iar mancarea extraordinara. M-am chinuit cam un an sa il conving pe A. sa mergem la Roma, unde eu mai fusesem de doua ori si unde, sincer, as mai merge oricand. Dar noroc cu zborurile low-cost si cu ziua in care A. a zis "Mbine, hai sa mergem la Roma". Noi scriem aici despre mancare, in mare parte, dar si despre experiente. Atentie! Povestea de astazi, despre mancare si experienta romana de nota 10, pe care noi am avut-o, va fi un pic mai lunga si asta pentru ca am mancat mult in doar doua zile. Si ne-am si plimbat. Cum incepe prima zi? Simplu. Nu poti merge la Roma fara sa faci o plimbare la Fontana di Trevi. Noi am mers dimineata, bineinteles, fiindca nu ne place aglomeratia, eram acolo in jur de 9:30. Si sa incepem povestea cu mancare. Am gasit un panini super bun la colt, intr-o salumerie oarecare sau cum am zice noi, un magazin cu de toate. Am luat un panini cu prosciutto si mozzarella si o lipie subtire, ce parea usor uscata, insa nu doar ca nu era uscata, era tocmai buna, ca si consistenta, si foarte gustoasa.

In caz ca va intereseaza sa testati unul sau de ce nu, mai multe din panini-urile lor, locul de care va povestim este L' Antico Forno Di Fontana Di Trevi 

A meritat sa ne indopam cu el, si zic indopam pentru ca savurasem si un mic-dejun bunut la hotel. Si daca tot am pomenit de mic-dejun, trebuie neaparat sa il incercati pe cel de la hotel, pentru ca de cele mai multe ori este foarte bun. Noi am mancat in Italia cele mai bune croissante cu dulceata sau ciocolata si cele mai bune tarte, iar de data aceasta am savurat una foarte cremoasa cu chocolate chips si una super aromata cu migdale, dupa cum ne spune si poza de mai jos. Asa ca incercati "crostata" italiana, zisa si tarta, si varietatea imbietoare de patiserie.

Revenind la plimbarea noastra, cum mai mergi un pic pe jos, plecand de la Fontana di Trevi spre piata Navona si traversezi via Corso, te izbesti pe un colt de strada de renumita ciocolaterie Venchi. Si nu puteam trece pe langa fara sa savuram un prim gelato de Roma. Am ales 4 arome intr-o cupa de carton mare si anume, fistic, mango, alune de padure si caramel. Pur si simplu delicios!

Inainte de a pleca spre Roma, l-am innebunit pe A. cu povesti despre pizza din Italia in general, ca e "altceva", ca nicaieri nu se face la fel ca acolo, ca cea mai buna a fost cea la metru. De fiecare data, raspunsul era "Da, C., e pizza". Ei bine, facandu-se dupa-amiaza in povestea noastra, dupa ce am trecut prin etapele mancare, plimbare, gelato, mancare, gelato, un Aperol Spritz si o filmare de kizomba , ni s-a facut foame. Ma rog, mai mult pofta, amestecata cu o usoare foame, asa ca am plecat in cautarea pizzei la metru. Ne-am facut un obicei din a cauta dinainte unde vrem sa mergem, ca sa scutim din timp si din frustrarile ce pot aparea in urma pierderii lui aiurea, asa ca A. a gasit un loc cu pizza la metru, Mille Metri Di Pizza

Este un loc extrem de mic, cu nu foarte multe optiuni de pizza, la ora 18 intr-o sambata, insa destul cat sa ne alegem o bucata cu spanac, carnat picant si mozzarella si una cu pui, ciuperci si un sos brun delicios. Cum a fost? Pai, bun e putin spus. Ar fi trebuit sa il vedeti pe A. in timp ce manca prima gura din pizza cu spanac. I s-a iluminat fata ca unui copil in ziua de Craciun, cu brad, luminite si multe cadouri. Cam asta a fost primul motiv pentru care A. afirma ca experienta noastra la Roma a fost extraordinara. Din pacate poze cu pizza nu avem, fiindca ne-a luat valul emotiei si al gustului si nu am apucat sa facem. Promitem sa fim mai atenti pe viitor. Mai nou, avem si in Bucuresti cateva locuri cu pizza la metru si cel putin unul din ele ne satisface asteptarile, dar despre ele intr-o alta povestioara.

Al doilea motiv pentru care Roma a fost extraordinara ar fi pastele, iar al treilea espresso-ul cremos,usor spumat de langa Panteon. Am avut marele noroc sa gasim o masa libera la Cantina e Cucina si asta fiindca era in jurul orei 12, inca era devreme pentru pranz si nu se aglomerase cu turisti. Si nu doar ca am avut noroc sa gasim o masa, dar am avut noroc si cu gasirea acestui restaurant. Ma rog, noroc in acest caz inseamna de fapt bune abilitati ale lui A. de a face research pe Google, avand foarte multe review-uri, binemeritate de altfel. Desi nu eram atat de infometati, am zis sa luam si o gustare inainte de paste.

Mare greseala! Si nu pentru ca nu ar fi fost buna, ci pentru ca pastele au fost senzationale si de abia le-am putut termina. Iar restaurantul asta micut, e unul din locurile alea magice, unde mananci si plangi de bucurie sau zambesti cu gura pana la urechi de fericire. Da, doar pentru ca traiesti si poti manca asa bunatate de paste. A. a ales spaghetti cu chiftele fragede de vita si sos de rosii, iar eu am savurat o portie de paste carbonara, cu mult parmezan.

Cat despre loc,si mai multe cuvinte de lauda. Au un staff super bine pregatit si foarte amabil, care servea pe banda rulanta clientii, chiar daca la momentul plecarii noastre era deja coada pana la coltul strazii.

Da, am mancat mult. Si, desi pastele au fost senzationale, nu ne puteam misca, asa ca am hotaram sa urmam calea italienilor si sa ajutam digestia cu cate o cafea. Asa am ajuns la Sant' Eustachio Il Caffè, unde A. a baut cel mai cremos espresso, pe care nu il va uita toata viata, iar eu un cappuccino, fara zahar, tocmai bune pentru a potoli batalia din stomac.

Cel mai bun cannoli, cu mult fistic si crema fina si aromata, l-am gasit in Piazza Spagna. Atentie! Turistii nu mai au voie sa se aseze pe treptele binecunoscute din zona, asa ca mai bine evitati amenda si mancati cannoli de banii aia.

Au cannoli cu fistic, cu ciocolata neagra, au sfogliatelle cu vanilie sau fistic, au chiar si macarons si mai au, da, ati ghicit, gelato, chiar artizanal. E un loc micut, dar foarte frumos si cu lucruri bune de mancat,

Am incercat si renumitul tiramisu de la Pompi, care a fost doar o prajitura dulce, cu prea multa frisca, chiar as spune ca nu am simtit gustul de mascarpone, iar blatul a fost prea subtire, spre nemultumirea lui A. Nu doar ca nu ne-a dat pe spate, ba chiar am spus amandoi ca cel pe care il facem noi acasa e mai gustos si mai aromat (chiar si cu piscoturile alea uscate pe care le folosim). In schimb, inghetata de la ei e buna.

Dar mai degraba, in loc sa mergeti la "pomul laudat" faceti un mini-research inainte de a alege gelateriile/ pizzeriile din oras. Cele de langa atractii, da, sunt aglomerate, dar nu au neaparat cele mai bune produse. Mai ales gelateriile, incercati sa le cautati pe cele artizanale, cele de langa atractii cu muntii colorati de inghetata au de obicei inghetata produsa industrial, cam ca cea la cutie de la noi din supermarket.

Din fericire, toate cele povestite sunt motivele pentru care ne-am intoarce oricand la Roma, plus frumusetea orasului in sine, si ca sa vizitam Colosseumul si Vaticanul pe indelete, fiindca in aceste doua zile nu am apucat, pentru ca am mancat prea mult. Si nu degeaba primul blog a fost despre pesto, iar acesta despre Roma, pentru ca aventura italiana va continua si in alte povestiri. Se pare ca avem si noi o atractie pentru aceasta tara. Dar pana atunci, mergeti si cumparati o inghetata!